Asociația proprietarilor din Calea Victoriei nr. 155 apreciază asta*

 

“Tatăl meu nu are nume. Am găsit o fotografie cu el din 1985, data este înscrisă de către mama pe spatele îngălbenit al cartonului, 13 aprilie, Medgidia, pe un câmp, zâmbește în alb negru granulat, părul îi zboară peste frunte, trebuie să fi fost cald atunci, și un vânt îmbietor de primăvară. În spate trec trenurile, s-a dat jos din tren și a alergat acolo, în pustiul acela scăldat în lumină și-n miros de verdeață.

Mama purtase prima rochie din viața ei în anul acela, un sarafan albastru cu umerii încrețiți, și prima pereche de pantofi cu tocuri, era anul în care își scrisese lucrarea de diplomă, ieșise din facultate cu un surâs neînceput, cu ochii mari, și el o așteptase acolo, pe scări la Universitate, îi aprinsese o țigară ca să îi treacă emoția și ea îl privise lung, cum privești un om pe care crezi că îl cunoști de mult timp, deși nu v-ați mai întâlnit niciodată. Apoi plecaseră spre Constanța cu un personal care le dăduse suficient răgaz să se fotografieze în toate gările și pe toate șinele. Era după-amiază, mirosea a vară, mama a făcut acea fotografie pe care am descoperit-o, șaisprezece ani mai târziu, în sertarul pe care nici Dara, nici nimeni nu îl golise, nici după ce vânduseră mobilele. Mama purta o cunună din flori de salcâm, obrajii ei albi străluceau ca pulberea de stele când a atins apa cu tălpile. Nouă luni și zece zile mai târziu m-am născut eu, Clemenceau Alexandre G., 37 de ani, necăsătorit, greutatea 88 kg, înălțimea 188 cm, semnalmente păr șaten închis, ochi albaștri, o cicatrice sub ochiul stâng, homosexual, fumător, curator în Montmartre.”

[Textul face parte dintr-o lucrare în curs de finalizare, începută în 2012 și scrisă în Bruxelles și București]

[Pantalonii sunt albi, din bumbac gros, cu cele mai frumoase buzunare cu fermoar din lume, arată grungy chic și se găsesc la Tina R, în noua colecție]

*Thanks Mihaela Pascu for the pictures, thanks people from balconies for watching…

Comments

comments

Comments

  • Anca

    Abia astept sa am ocazia sa recitesc textele acestea intr-o “lucrare finalizata:”…
    Cu drag si cu pumnii stransi pt incurajare!!!! :-)

Leave a Reply